Insula de agrement Bacau – Siguranta 100%

 

Scaldatul Interzis! Pericol de inec… hmm… Acum mai trebuie doar taiata inca o bucata de balustrada ca sa se poata confectiona un al doilea indicator de avertizare : Aplecatul peste balustrada strict interzis! Nota explicativa: este interzis,deoarece balustrada nu exista. In cazul in care ai cazut nu uita ca exista si pericolul de inec, despre care ai fi stiut daca citeai toate indicatoarele. Noi ti-am spus, acum e treaba ta!

Punishing them blogers who just ask for it!

Today: reader advisory…extreme high

What the F *@K?!?

Important: Textul de culoare neagra nu imi apartine si este folosit doar in scopuri de cercetare. Adaugirile scrise cu culoare rosie reprezinta doar un tuning literar subiectiv si nefondat, pentru amuzamentul personal.

( Intr-adevar se vede ca)nu citesc doar scriu…un blog pe diagonala dincolo de aspectele simplificate de a privi lucrurile.un blog de racorire(de adormire) si de prevenire a insolatiei sociale(de care sufar de multi anisori)…blogu’ asta(gie!) e sapca mea(de clown cu elice) ;totul pentru limpezimea cugetarii cand suna(prost e prost!) ceasul .

Turismul “de gara”

Ce ar putea merge rau cand pornind la drum alegi ca mijloc de transport, trenul, aceasta inventie deosebita a omului care te poarta cu repeziciune pe cai de metal in intreaga tara… Sa fie metoda unica de distribuire a locurilor “doi calatori cu acelasi loc”, sa fie diferenta subtila de clasa care consta intr-o simpla schimbare a culorii tapiteriei, sa fie transpiratia, jegul, izul diverselor merinde care transforma micutul compartiment in veritabila cantina, sa fie discutiile interminabile ale varstnicilor inzestrati cu o curiozitate demna macar de un detectiv al politiei rurale, sa fie atitudinea “nasului” care crede ca probabil denumirea vine de la nunti si prin urmare se ocupa cu adunatul “darului”, privind cu dispret acel esantion de 10 la suta care a indraznit sa-si ia bilet. NU! de data asta nimic din toate astea nu constituie motivul nervilor care practica bungee. de data asta e vorba de o mica intarziere de 5 minute care a dus la urmatorul sir de evenimente : tren de legatura spre iasi pierdut, solicitat informatii, urmatorul tren… cand! peste 3 ore? intrebare : cum sa petreci trei ore in gara din Pascani? Sala de asteptare de clasa 1, ocupanti, un cersetor, doua tiganci cu un sac murdar si un copil mai murdar, un pseudo surdo-mut care face comert pe tren cu acele produse carora nici un calator nu le poate rezista ( pix de unica folosinta, licurici ca sa-i prinzi pe nenorocitii care iti dau beep cu necunoscut, pachet de carti cu dublele gresite la filme porno pentru un poker mic in timp ce faci naveta spre santier: Full de silicoane cu dublu anal! Tu ce ai ma Gigele? si oferta devine din ce in ce mai variata. Ma gandesc ca in curand o sa scoata din gentuta aia cu multe buzunare si un pumn de cartuse de 20mm si o bara de plutoniu, cu scris mare Made in China.) Optiunea cu sala de asteptare cade. I-cafe? hmm… acolo e un campionat de CS, un campionat la fiecare calculator unde cate 4-5 tigani de toate varstele isi dau head-shot scuipa seminte si se injura cu celelalte grupuri din sala. Dupa mai multe tentative de a ma implica in una din aceste activitati pitoresti din viata unei gari am ajuns la concluzia ca cel mai bine e sa astept… ce? o schimbare…. nuu! trenul spre Iasi, asa ca m-am asezat pe peron si am asteptat…. a venit trenul…. sageata… aer conditionat…. curatenie!!! mi-am luat bagajul si am urcat. In timp ce pleca trenul pe geam lasam in spate sigla cu numele orasului…. Pascani… Sa te f…..ut!

noua casa

Inca sunt singur in “casa” asta noua, e goala si aerisita, e liniste si ordine… asa ca incep! vopsesc un perete cu o culoare care strica tot echilibrul cromatic mai mazgalesc ceva pe altul, mai aduc niste mobilier uzat pe care nu am unde sa-l mai pun, cateva cutii goale, grele si pline cu carti pe care as fi vrut sa le citesc si pe care poate nu o sa le citesc niciodata, cateva planuri si dorinte al caror origine si finalitate nu par a mai avea vreo legatura cu mine, mai cad cateva poze prafuite cu diverse persoane, pe unii ii cunosc, ma intalnesc tot timpul cu ei, cu altii ma intalnesc rar si ma prefac ca ii cunosc, cu altii nici nu mai stiu daca m-am intalnit vreodata. Acum ca ma uit mai atent e un intreg morman de poze cu familia, cu colegi, cu prieteni (ce putine sunt astea cu prieteni, niciodata nu sunt destule…) Acum insa arunc totul pe podea si incerc sa-mi fac loc printre toate lucrurile care incep sa se adune in gramezi tot mai dense si mai sufocante, incerc sa ajung la iesire… de unde s-au adunat toate lucrurile astea? e intrebarea care imi vine brusc in minte. n-am crezut niciodata ca am in casa lucruri ruginite, sau flori ofilite, uscate, moarte de-a binelea, nu banuiam sa gasesc haine rupte, carpite grosolan, scrisori necitite si cadouri nedesfacute, nu ma gandeam sa gasesc regrete si tristete, nu! Sunt tanar, casa mea ar trebui sa fie luminoasa si primitoare, vesela si aerisita, moderna… Sunt tanar, prea tanar pentru toate astea, nici macar n-ar trebui sa am casa, ar trebui sa stau in camin, da, in camin cu prietenii mei! E bine acolo! Acolo nu conteaza ca se schimba camera, acolo nu esti singur niciodata…